Sari la conținut

Ocazii4 min de citit

Cadou pentru fin sau fină: ce dă nașul, de la botez la nuntă

Nașia în România e un angajament pe douăzeci de ani, nu un rol de o zi. Ce se oferă la fiecare etapă și cât se cheltuie, realist.


În alte țări, nașul e un invitat cu un rol ceremonial. În România, nașia e o relație pe termen lung cu obligații concrete și cu un calendar previzibil de cheltuieli: botez, aniversări, prima comuniune școlară, majorat, uneori nuntă.

Cine acceptă rolul ar trebui să știe ce urmează. Cine îl oferă, la fel.

Calendarul, cu ordinele de mărime

MomentulCe dă nașulInterval obișnuit
Boteztrusoul de botez, lumânarea, crucea; adesea și o parte din restaurant1500–5000 de lei
Zile de naștere, în copilăriecadou real, peste nivelul rudelor obișnuite150–400 de lei
Prima zi de școalăghiozdan sau ceva de marcat ziua200–500 de lei
Majoratcadoul cel mai mare de după botez1000–3000 de lei sau bijuterie
Nuntă (dacă e cazul)plic consistent, uneori rol de naș la rândul luidupă posibilități

Cifrele diferă enorm între regiuni și între familii. Ce nu diferă e principiul: nașul dă mai mult decât o rudă obișnuită, la fiecare etapă. Cine nu poate susține asta ar trebui să refuze rolul de la început — un refuz sincer e infinit mai bun decât o retragere tăcută după cinci ani.

Partea inversă, ce primește nașul de la familia finului, e în cadouri pentru nași.

Ce se oferă, pe vârste

0–3 ani. Nimic din ce cumpără toată lumea. Părinții au haine de nou-născut din trei surse. Ce lipsește: mărimile viitoare, scaunul auto de grupa următoare, un cărucior de rezervă la bunici.

4–10 ani. Vârsta în care nașul poate deveni omul care aduce lucrul mare: bicicleta, prima tabletă, patinele. Cum se alege o bicicletă potrivită, care e cel mai frecvent cadou greșit din această categorie, e în cum alegi o bicicletă pentru copil.

11–17 ani. Vârsta la care copilul are păreri și nu le spune nașului. Aici singura strategie care funcționează e întrebarea directă către părinte sau o listă. Ce merge la această vârstă e în cadouri pentru adolescenți.

18 ani. Majoratul, unde nașul e, prin tradiție, cel care dă cel mai mult. Sumele obișnuite și ce se face când nu ai suma sunt în cât se dă la majorat.

Ce contează mai mult decât banii

Rolul, în forma lui reală, nu e financiar. Ce își amintesc finii la treizeci de ani:

  • că nașul venea la serbări;
  • că îl suna de ziua lui, în fiecare an, fără excepție;
  • că exista un loc unde puteau merge când acasă era complicat;
  • că i-a dus undeva, o dată, doar pe ei.

Un naș prezent care dă cadouri modeste e un naș bun. Un naș absent care trimite bani prin cineva nu e naș, e o linie de buget.

Când relația cu părinții se răcește

Se întâmplă des, iar întrebarea „mai dau cadou?" e reală. Răspunsul practic: relația e cu copilul, nu cu părinții. Cadoul se dă mai departe, chiar dacă e transmis prin cineva sau dat direct copilului când e mare. Rolul de naș nu se anulează printr-o ceartă între adulți.

Întrebări frecvente

Ce trebuie să dea nașul la botez?

Trusoul de botez, lumânarea și crucea sunt standardul în tradiția ortodoxă. În multe familii, nașul acoperă și o parte din costul mesei. Se stabilește cu părinții înainte de a accepta rolul, nu după.

Cât dă nașul la majoratul finului?

E, de obicei, cel mai mare cadou individual de la petrecere. Bijuterie, o sumă consistentă în plic sau contribuția principală la un obiectiv mare (permis, laptop, prima călătorie).

Se dă cadou de fiecare zi de naștere?

Da, până la majorat cel puțin. Nu trebuie să fie mari — trebuie să fie constante. Un cadou anual modest bate un cadou mare la fiecare trei ani.

Ce fac dacă nu îmi permit rolul de naș?

Refuzi înainte, explicând scurt și fără scuze elaborate. Nașia refuzată din motive financiare e înțeleasă de toată lumea; nașia acceptată și neonorată se ține minte o viață. Cum se refuză elegant e în cum refuzi politicos un cadou.

Citește mai departe

← Toate ghidurile