Cum dăruiești mai departe un cadou primit, fără să jignești

În fiecare casă există un raft cu lucruri primite, nefolosite și imposibil de aruncat: seturi de cosmetice, cutii de bomboane fine, obiecte decorative, pahare. Cea mai rațională destinație a lor e să ajungă la cineva care chiar le vrea.

Redăruirea nu e o încălcare a bunelor maniere. Devine una când se face prost — și se vede întotdeauna când se face prost.

Cele cinci reguli

1. Obiectul trebuie să fie nou, complet și în ambalajul original. Nu deschis „doar să văd", nu fără cutie, nu cu prețul dezlipit stângaci.

2. Nu se redăruiește nimic personalizat, unicat sau handmade. Un obiect gravat, o lucrare făcută de cineva, o carte cu dedicație — acestea nu părăsesc casa niciodată. Efortul din ele e adresat ție.

3. Nu se redăruiește în același cerc. Regula care se încalcă cel mai des și care produce toate dezastrele: cadoul primit de la colega A nu ajunge la colega B. În familii extinse, „același cerc" înseamnă întreaga familie.

4. Se ține evidența. Un bilețel în cutie cu „de la cine, când" costă cinci secunde și previne singura scenă cu adevărat neplăcută: să redăruiești obiectul înapoi persoanei care ți l-a oferit.

5. Trebuie să fie potrivit destinatarului, nu doar disponibil. Un cadou redăruit ales cu grijă e un cadou. Unul ales pentru că era în dulap se simte, indiferent cât de frumos e ambalat.

Varianta cinstită, care merge mai bine decât secretul

Cea mai bună formă de redăruire e cea declarată:

„Am primit un ceainic pe care nu îl folosesc, iar tu bei ceai zilnic. E nou, în cutie. Îl vrei?"

Nu e un cadou de sărbătoare, e un gest între oameni care se cunosc, iar nimeni nu se simte tratat ca destinație de debarasare. Funcționează impecabil între prieteni apropiați, între frați și în grupurile de vecini.

Ce se face în loc de redăruire

Vânzarea unui cadou nu e mai rușinoasă decât redăruirea. Ce nu se face e să îl vinzi într-un grup local în care e și cel care ți l-a oferit.

Când chiar nu se face niciodată

• Cadouri de la copii, oricât de neinspirate.
• Obiecte moștenite sau cu valoare sentimentală declarată.
• Cadouri de la persoana cu care ești într-o relație.
• Ceva ce a fost ales evident cu efort mare, chiar dacă a nimerit prost.
• Obiecte cu termen expirat sau produse cosmetice deschise.

Dacă ești de partea cealaltă și afli

Se întâmplă: recunoști obiectul pe care l-ai dăruit. Reacția corectă e niciuna. Un cadou oferit a încetat să fie al tău în momentul în care a fost predat, iar ce se întâmplă cu el nu mai e o chestiune de politețe față de tine.

Dacă îți displace ideea, singura măsură eficientă e să întrebi înainte ce își dorește omul — și să dăruiești lucruri consumabile, care nu ajung niciodată pe raftul cu redăruiri.

Întrebări frecvente

E nepoliticos să dai mai departe un cadou?

Nu, dacă obiectul e nou, potrivit pentru cine îl primește și nu ajunge în cercul din care a venit. Nepolitețea nu e în redăruire, ci în neglijență.

Ce fac dacă mă prinde cineva?

Spui adevărul, simplu: „l-am primit, nu îl foloseam, mi s-a părut că ți-ar plăcea". Reacția rea vine aproape întotdeauna din senzația că a fost ascuns ceva, nu din faptul în sine.

Pot redărui un cadou primit de la firmă?

Da, e categoria cea mai lipsită de probleme: coșurile și seturile corporate sunt impersonale prin definiție.

Cum evit să ajung cu un raft plin de cadouri nefolosite?

Ceri concret ce îți trebuie și oferi la rândul tău lucruri consumabile sau alese de pe o listă. Formulările sunt în cum ceri cadouri politicos.